Știi genul de zi, cum au tot fost în ultimele veri, în care într-un loc plouă cu găleata, la o aruncătură de băț mai încolo e soare, apoi pare că vine potopul, după care vezi cel mai senin cer, bei un pahar cu apă și, când te uiți iar în
→
E ianuarie și am timp să privesc puțin în urmă, la fotografiile de anul trecut. Cât de multe sunt! Am avut mai multe evenimente în weekenduri decât am fi crezut că se poate, plus un număr record pentru noi de fotografii din zona de business (lansări, portrete, produse, locuri etc.).
→
Doi iubitori de câini, Robert și cu mine, au devenit, împreună cu Andrei, trei iubitori de câini. Și unde sunt trei iubitori de câini într-o casă, trebuie să fie și un câine, nu? Eh, poate nu, dar acum avem un cățel al nostru – după atâția ani de îndrăgit cățeii
→
Andrei are acum 13 ani. Scriu asta încercând să mă conving pe mine că așa este și să mă obișnuiesc cu cifra asta. Fotografiile sunt din 2020 – când avea 12, încă nu era așa de înalt, nu avea părul așa de lung, nu avea încălțări așa de mari, nu
→
Kill your darlings, ne spunea cu ani în urmă o fotografă cu multă experiență. Încerca să ne învețe cum să ne alegem fotografiile. Știa că ne atașam de prea multe dintre fotografiile pe care le făceam, iar acest atașament stătea în calea unei selecții bune. Era adevărat, am înțeles de
→
Boyhood e un proiect fotografic, inspirat de un film. În proiectul nostru, ca și în film, un băiat crește cu adevărat. Pe Andrei îl fotografiem cu obișnuința și cu firescul cu care îl îmbrățișăm, fără niciun motiv special și fără vreo tehnică sofisticată. Valoarea proiectului, pentru noi, este sinceritatea totală
→
Era extrem de cald, lumina era insuportabilă, dar oriunde te uitai, cineva avea treabă. Oamenii veneau, aduceau lucruri, plecau, decorau, ajutau mireasa, meștereau, raportau. Dar nu eram în niciuna dintre obișnuitele dream teams care se formează în București – după cum știți, există pentru aproape orice nuntă o lungă listă
→
Când oamenii pe care îi fotografiez se întâmplă să fie îndrăgostiți sau bucuroși, energia lor îmi face bine. Dacă trăim împreună niște momente speciale, viața mea e mai bogată. Iar când văd în jur zeci de oameni care petrec, îmi dau seama că sunt într-un loc și într-un timp foarte
→
Cândva știam în Vâlcea doar un magazinaș din care îmi cumpăram vase pictate, când mergeam spre Conacul lui Maldăr. Între timp, orașul a devenit (aproape) un fel de Sinaia pentru noi – adică un oraș pe care îl știi cu bune și cu rele, îl îndrăgești ușor-ușor și, ca un
→
