Cu niște ani în urmă chiar nu aș fi crezut că în București nunțile elegante se pot îmbina cu niște tradiții frumoase, care încă au sens și aduc oamenilor bucurie. Pentru că aici așa-zisele tradiții sunt de multe ori un amestec deloc reușit între ce a reținut mireasa de la
→
O întâlnire cu Irina și Bogdan îți da starea pe care îmi imaginez eu că o au surferii când alunecă pe un val bun – o combinație de adrenalină cu optimism, energie și mult soare.
→
Sunt niște locuri, prin țară și prin lume, care au un farmec, o poveste. Pentru mine, nu pentru toată lumea. Când le străbat, în realitate sau doar cu gândul, am tot felul de emoții. Casa în care stătea bona mea, curtea școlii, străduțele care duc spre liceu, anumite teatre, o
→
Pe Andrei îl alint și îl tachinez spunându-i Picea uneori, pentru că îmi place să îl știu încă mic. Ce șansă pentru mine, o fată, să îl am pe Picea și să descopăr ce înseamnă boyhood… Acesta este varianta noastră de Boyhood, cea la care Robert și cu mine ne ținem de mână și ne emoționăm foarte tare. Sper să merite timpul vostru. Și dacă nu, măcar să vă facă să căutați prin fotografiile voastre propria bucată de viață.
→
Din când în când se întâmplă, chiar când te-ai aștepta mai puțin, să ai o discuție foarte deschisă cu un om pe care nici nu îl cunoști. O discuție care apare așa, ca prelungirea unui gând pe care credeai că îl ții pentru tine. Acum doi ani, spre sfârșitul unei
→
Mă întreb și eu ce fel de oameni suciți suntem, că luni de zile am visat la vacanță și acum, când (oarecum) o avem, facem liste peste liste cu tot ceea ce trebuie făcut. Și mai rău este că mă bântuie niște idei de fotografie care, din când în când,
→
Rar am văzut oameni mai veseli și mai plini de viață, mai bucuroși să ia parte la o nuntă, să râdă din toată inima și să danseze cu atâta energie până dimineața. La nunta Andreei și a lui Răzvan am văzut doar veselie și entuziasm, iar asta ne-a plăcut tare mult. În cazul în care știți vreun oraș pe undeva cu tineri mai petrecăreți decât ei, neapărat să ne spuneți, că venim să verificăm dacă este adevărat ;).
→
Dacă cei pe care îi fotografiem nu ar fi atât de drăguți, așa cum sunt Carla și Dragoș, poate aș urî din tot sufletul ceea ce fac sau nu aș face asta deloc. Câte nunți ar vrea să vadă cineva vreodată? Sigur nu mai mult de o sută, câte am
→
Ca fotograf, descoperi oamenii cu infinită răbdare și cu inima deschisă. Le observi frumusețea, le savurezi umorul, le intuiești personalitatea și, pe cât posibil, simți ce este în sufletul lor. Pentru că suntem niște fotografi neobișnuit de norocoși, procesul de descoperire ne aduce de obicei multă bucurie. Așa că iată
→
Nunțile în sine nu au nimic fermecător, dacă mă întrebați pe mine. După atâta timp, încă nu pot spune că îmi plac. Dacă vedeți la noi o nuntă pe care ați numi-o fermecătoare, să știți că, de fapt, este doar atmosfera pe care oamenii fermecători o pot crea în jurul
→