Proiecte Archives - Cromatica Photography

Proiecte

boyhood 5 002

Boyhood 2018

El e Andrei. Andrei al nostru, cât încă mai are nevoie de noi să crească. Apoi, un Andrei al unei lumi mult mai mari, în care sperăm să îl trimitem pregătit. Deocamdată, e vremea de boyhood și o savurăm picătură cu picătură. Cu fiecare noapte, patul lui cândva mare pare

boyhood 4 40

Boyhood 2017

Doarme dus, în poziții de mare balerin. Îl mângâi, scot plușurile de sub el, mă joc cu părul lui, îi pup burtica dezvelită. Mintea mea de părinte care se culcă prea târziu murmură, ca într-o transă, cuvinte anume, mai puternice decât cele rostite vreodată cu voce tare. Încă găsesc în

Boyhood III (20)

Boyhood 2016

Eu nu sunt Andrei. Dar oricât de nebunesc ar părea, când el e sătul, sunt și eu. Mă iau cu altele și uit că nu am mâncat. Dacă el nu se simte bine, mă simt cu adevărat bolnavă. Din fericire, el e aproape tot timpul plin de veselie, de optimism,

Strada Lizeanu (5)

Strada Lizeanu

Mama mă ținea de mână și îmi plăcea. Când traversam, mă ținea mai strâns. Întotdeauna a mers cu pași mici, iar atunci încă se potriveau cu pașii mei. Mă lua cu ea pe unde avea treabă și vorbeam mult. Mergeam pe jos sau cu tramvaiul, așa că aveam timp. Bucureștiul

Strada Lizeanu - Trecători și lizeni (22)

Strada Lizeanu – Trecători și lizeni

Am mers într-o zi pe strada Lizeanu căutând, pur și simplu, o poveste. Una din poveștile vechi sau noi ale străzii. Am trecut pe lângă niște tineri englezi, probabil turiști, care nu păreau să se fi rătăcit. Tind să cred că au fost primii turiști care au ajuns aici în

Strada Lizeanu - Un cinematograf rău famat (2)

Strada Lizeanu – El Dorado era aici

Tata cunoștea bine tot Bucureștiul și avea o memorie extraordinară, știa să îți povestească ceva interesant despre aproape orice clădire veche. Dar când discuta cu mama despre ce, când și unde a fost ceva, rar cădeau de acord. Mă luau cu ei peste tot. Mergeam mult cu tramvaiul sau pe

Strada Lizeanu - Ferestre (8)

Strada Lizeanu – Ferestre

Ochi mulți, asimetrici, privesc trecătorul umil și neștiutor. Unii sunt holbați și colțuroși, unii sunt desperecheați și sașii, unii sunt rotunjori și mici. Toți te măsoară, chiar și cei acoperiți de vechi cataracte, cei ascunși după pleoape de metal sau inflamați de cărămizi roșiatice. O casă galbenă, cu obrazul plesnit

Strada Lizeanu - Anii '43-'47 (1)

Strada Lizeanu – 70 de ierni

Primăvara este jilavă și neagră aici. Vara are zile lungi și pustii în care asfaltul arde praf și gunoaie, urmate de nopți colcăitoare, cu răfuieli, tânguiri și dansuri orientale. Iar toamna vine târziu și degeaba, pentru că strada este săracă și în frunze, și în râsete de școlari. Doar albul

Strada Lizeanu - Culori, texturi, detalii (19)

Strada Lizeanu – Culori, texturi, detalii

Mi-ar plăcea să ajung în India cândva. Niște ochi de fotograf ar fi răsfățați de atâta culoare și diversitate, de imprevizibilul formelor, de contrastele puternice. Până atunci însă, aceiași ochi se pot răsfăța cu mici lumi stranii, ca strada Lizeanu. În plus, în cazul acestei lumi mai ușor de atins

Strada Lizeanu - Lianele negre ale unei jungle autohtone (1)

Strada Lizeanu – Liane

Legături văzute și nevăzute țin împreună casele de pe Lizeanu. Am avut mereu senzația că aici veștile circulă foarte repede, că trec fulgerător dintr-o casă în alta și de pe o parte a drumului pe cealaltă. Îmi imaginez că dacă te obrăznicești la un lizean din prima casă, s-ar putea

Scroll to Top

Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor.