Sunt un om cu mulți pitici, mai ales muzicali. Ascult muzică să mă trezesc și să adorm, să mă concentrez și să mă relaxez. Vreau să ascult doar muzica pusă de mine, ceea ce de multe ori nu se poate. Iar dacă vreau să ignor muzica, nu pot. Nu trece
→
De două ori pe săptămâna, cât are Andrei curs de engleză, am un timp pentru mine. Uneori mă văd cu prieteni, dar de cele mai multe ori citesc sau mă plimb. Azi e cald, cam prea cald. Două adolescente s-au așezat lângă mine. Vorbesc despre băieți și like-uri pe Facebook,
→
Cum ați vrea să fie fotografiile de la nunta voastră? Vrem… să plângem de bucurie când le vedem și le revedem… Să fim noi, așa cum suntem noi. Și copiii! Da, să îi vedem pe copii. Așa ne-a spus Agatha când ne-am întâlnit să vorbim despre nuntă. Deși nu era
→
Să vedeți ce chestie! Uneori lucrurile se leagă nu doar frumos, dar parcă simți că există și un sens în felul în care se înlănțuiesc în viața ta. Povestea a început în 2015, cu nunta Andrei și a lui Petruș – care, între timp, ne-au devenit foarte dragi. Nu avem
→
Ne-am bucurat foarte mult să vedem două dintre nunțile fotografiate de noi în această ediție a revistei WEDMAG Best of Weddings, printre atâtea evenimente splendide. Speram să vă dea idei și să vă ajute să faceți cele mai bune alegeri. Iar dacă aveți timp, citiți și editorialul “Despre dragoste și timpuri”, scris de Irina ;).
→
Toată lumea vorbește despre bule în care oamenii cu idei, pasiuni, gusturi și dezgusturi comune se găsesc și interacționează unii cu alții. Dacă admitem că așa ceva există, pot să spun că îmi plac extraordinar de mult unele bule în care intru. Mă gândesc acum la Cătălina, la Mircea și
→
Au trecut niște ani de când fotografiem. Mă întreba cineva ce s-a schimbat pentru noi de la un an la altul, ce am învățat. Cred că un fotograf învață să vadă. Continuu. Tot mai repede, uneori chiar înainte ca imaginea să se formeze cu adevărat. Nu e chiar ceva conștient.
→
O parte din mine ar fi vrut să danseze în continuare. Părea că nu mai aveam timp suficient pentru școală, așa că am renunțat la dans…
→
Încă un an de fotografie. Multe vise (unele îndeplinite, altele încă nu) în prea puține ore de somn. Și totuși, fiecare an de fotografie a fost mai bun decât precedentul, cum era să ne oprim? E curiozitate, e adrenalină, e ceva ce ne-a intrat în sânge, nici nu știu, dar
→
Eu nu sunt Andrei. Dar oricât de nebunesc ar părea, când el e sătul, sunt și eu. Mă iau cu altele și uit că nu am mâncat. Dacă el nu se simte bine, mă simt cu adevărat bolnavă. Din fericire, el e aproape tot timpul plin de veselie, de optimism,
→