Fericirea este molipsitoare. Şi o atracţie irezistibilă. Nu este o presupunere, ci o concluzie trasă după ani de lucrat printre şi cu sute de oameni de toate vârstele.
Băiatul nostru ne trezeşte, de cele mai multe ori, cântând. E foarte vesel dimineaţa. Îi râd ochii. Vine la noi dansând, ne pupă, glumeşte – un mic taifun de veselie. Prietenii presupun că e un copil aşa de fericit datorită firii noastre, felului în care îl creştem, atmosferei liniştite din casa noastră. Eu nu sunt deloc sigură. Eu cred că fericirea vine de la el şi ne cuprinde pe toţi, ajungând până la rudele, la prietenii şi la vecinii noştri. Uneori, poate până la oamenii cu care lucrăm.
Când eram profesoară şi lucram cu copii sau cu adulţi, vedeam cum era suficient ca un elev sau un cursant să aibă o dispoziţie mai poznaşă şi în scurt timp ajungeam toţi să zâmbim, să ne simţim bine împreună, să facem cele mai reuşite glume. Cel care ne atrage cel mai mult într-un grup de oameni este cel pe care îl simţim foarte fericit. Dacă acest om râde, curând îşi găsesc şi cei din jur motive să râdă. Dacă îţi zâmbeşte, răspunzi cu un zâmbet şi, foarte probabil, vei zâmbi la rândul tău altcuiva.
Un eveniment reuşit, genul despre care oamenii povestesc ani de zile, poate fi bine organizat şi elegant. Dar ceea ce face ca oamenii să caute să îşi amintească mult timp de ziua respectivă este ceva care ţine de energia, de atmosfera, de sentimentele pe care le-au avut atunci. Mirii sunt cei care pot face zeci sau chiar sute de oameni în jurul lor să fie veseli. Nu doar prieteni şi rude, dar chiar persoane străine – preoţi, muzicieni, ospătari etc. Oricare dintre ei preferă compania unor oameni fericiţi, preferă să lucreze într-o atmosferă de reală bucurie, indiferent de problemele lor personale, de oboseală etc. Din păcate, sunt şi miri care spun că şi ei au fost fericiţi, dar atmosfera nu a fost cea mai reuşită. Eu nu cred. Eu cred că, poate fără să îşi dea seama, au fost îngrijoraţi, stresaţi, poate chiar trişti. Ceva din privirea sau din zâmbetele lor nu a transmis celorlalţi senzaţia de fericire. Şi nici cele mai frumoase flori sau cea mai bună muzică nu pot compensa.
La nunta Lexei şi a lui Alex am văzut o mulţime de oameni râzând. Cred că am văzut şi oameni care tocmai se îndrăgosteau! Dacă fotografiile de mai jos vă vor fura un zâmbet sau vă vor da o stare mai bună, aveţi grijă să împărtăşiţi şi altora veselia voastră ;).