O poveste în două părți – asta chiar este odată ca niciodată pe Cromatica. A doua parte a poveștii este despre o nuntă și o insulă, ambele micuțe, dar foarte potrivite pentru a sărbători o dragoste mare. Și e așa de frumoasă partea asta a doua încât copilul bâzdâcos din
→
Andrei are acum 13 ani. Scriu asta încercând să mă conving pe mine că așa este și să mă obișnuiesc cu cifra asta. Fotografiile sunt din 2020 – când avea 12, încă nu era așa de înalt, nu avea părul așa de lung, nu avea încălțări așa de mari, nu
→
Boyhood e un proiect fotografic, inspirat de un film. În proiectul nostru, ca și în film, un băiat crește cu adevărat. Pe Andrei îl fotografiem cu obișnuința și cu firescul cu care îl îmbrățișăm, fără niciun motiv special și fără vreo tehnică sofisticată. Valoarea proiectului, pentru noi, este sinceritatea totală
→
Mi-a strigat un paznic acum câteva luni: nu vă mai grăbiți așa, că îmbătrâniți! Treceam cum trec eu mereu, ca o furtună, pe lângă clădirea veche, cu pereți groși, din a cărei curte el privea forfota străzii ca un sfinx, îmbrăcat nepotrivit într-o uniformă posacă, maronie. Pe asta nu o
→
Despre fotografie vorbim cu drag oricând, dar în vremuri de autoizolare parcă ne-am bucurat și mai mult de această întâlnire cu Marius, Ștefan, F64 și cu toți cei care au avut chef și răbdare să discutăm despre workflow, editare, albume și altele asemenea la Cromatica. Lumea a zis că a
→
De-a lungul anilor, fiecare dintre noi s-a bucurat să își vadă fotografiile premiate, dar mai ales ne-am bucurat să le vedem laolaltă. Pentru că noi chiar suntem o echipă, de mai bine de 10 ani încoace. Pentru că am învățat fotografie împreună și unul de la altul. Pentru că de
→
În ultimii ani multe povești din viața mea au început cu un mare și entuziast ce ar fi dacă, pe care s-au chinuit să îl strivească puternicele și eternele la noi nu se poate, aici nu se schimbă nimic, nu ai cu cine, mai bine îți vezi de treabă. Uimitor
→
El e Andrei. Andrei al nostru, cât încă mai are nevoie de noi să crească. Apoi, un Andrei al unei lumi mult mai mari, în care sperăm să îl trimitem pregătit. Deocamdată, e vremea de boyhood și o savurăm picătură cu picătură. Cu fiecare noapte, patul lui cândva mare pare
→
Doarme dus, în poziții de mare balerin. Îl mângâi, scot plușurile de sub el, mă joc cu părul lui, îi pup burtica dezvelită. Mintea mea de părinte care se culcă prea târziu murmură, ca într-o transă, cuvinte anume, mai puternice decât cele rostite vreodată cu voce tare. Încă găsesc în
→
Eu nu sunt Andrei. Dar oricât de nebunesc ar părea, când el e sătul, sunt și eu. Mă iau cu altele și uit că nu am mâncat. Dacă el nu se simte bine, mă simt cu adevărat bolnavă. Din fericire, el e aproape tot timpul plin de veselie, de optimism,
→