M-am născut la sfârşitul anului ’79. Probabil că dispăruseră deja jucăriile iar dulciurile erau doar câteva, cele pe care ni le amintim mulţi dintre noi – ciocolăţele chinezeşti în poleială aurie, bomboane cubaneze. Moş Nicolae nu avea multe de adus. Dar în casă mirosea a prăjituri tot timpul iar noi
→
Treci de 30 de ani şi te întrebi dacă ai ajuns unde voiai. Nu te întrebi prea des, pentru că nici măcar nu ai timp să te gândeşti serios la asta. Dar dacă vine o zi în care ai timp şi nu îţi poţi scoate întrebarea asta supărătoare din minte?
→
Îmi place că mulţi dintre prietenii noştri au acum copii. Putem să vorbim despre ei ore întregi fără să ne plictisim, avem un program asemănător, cam aceleaşi distracţii şi probleme. Dar cel mai mult îmi place să văd (sau să-mi imaginez) că şi copiii noştri s-ar putea să devină buni
→
