Copii & Familie

boyhood 5 002

Boyhood 2018

El e Andrei. Andrei al nostru, cât încă mai are nevoie de noi să crească. Apoi, un Andrei al unei lumi mult mai mari, în care sperăm să îl trimitem pregătit. Deocamdată, e vremea de boyhood și o savurăm picătură cu picătură. Cu fiecare noapte, patul lui cândva mare pare

boyhood 4 40

Boyhood 2017

Doarme dus, în poziții de mare balerin. Îl mângâi, scot plușurile de sub el, mă joc cu părul lui, îi pup burtica dezvelită. Mintea mea de părinte care se culcă prea târziu murmură, ca într-o transă, cuvinte anume, mai puternice decât cele rostite vreodată cu voce tare. Încă găsesc în

Boyhood III (20)

Boyhood 2016

Eu nu sunt Andrei. Dar oricât de nebunesc ar părea, când el e sătul, sunt și eu. Mă iau cu altele și uit că nu am mâncat. Dacă el nu se simte bine, mă simt cu adevărat bolnavă. Din fericire, el e aproape tot timpul plin de veselie, de optimism,

Boyhood 2 (52)

Boyhood 2015

Pentru cei care nu au prins începutul, Boyhood este un mic proiect fotografic personal, inspirat de filmul cu același nume – film care nu ne-a marcat și care nici măcar nu este printre preferatele noastre, dar care ne-a dat ideea de a pune laolaltă, în ordine cronologică, momente de joacă, de

Boyhood (29)

Boyhood 2014

Pe Andrei îl alint și îl tachinez spunându-i Picea uneori, pentru că îmi place să îl știu încă mic. Ce șansă pentru mine, o fată, să îl am pe Picea și să descopăr ce înseamnă boyhood… Acesta este varianta noastră de Boyhood, cea la care Robert și cu mine ne ținem de mână și ne emoționăm foarte tare. Sper să merite timpul vostru. Și dacă nu, măcar să vă facă să căutați prin fotografiile voastre propria bucată de viață.

Aris + Aron - Sedinta foto de Craciun (24)

Un an plin de dragoste

Nu înseamnă nimic că s-a schimbat anul. E doar o cifră şi nu aşteptăm nimic de la ea. Aşa cum se schimbă ziua, se schimbă şi luna, şi anul. Revelionul este doar un bun pretext de a sta cu prietenii. Dar chiar şi aşa, tot am avut câteva momente în

Lumea în prima zi de viaţă

Aş vrea să văd cum erau părinţii mei înainte ca eu să mă nasc. Cum erau hainele lor, casa în care stăteau, cum era lumea lor în 1979. Mi s-a tot povestit că mama era o gravidă foarte frumoasă, iar pe tata parcă îl văd cu ce ochi plini de admiraţie o privea. Cred că erau şi foarte îngrijoraţi, ca orice părinţi, în orice vremuri. […]

Dimineaţă de pirat

Andrei se trezeşte primul. Îşi ia o jucărie şi vine la noi în pat. Stă câteva minute cuminte, apoi ne pupă, se amuză punând jucării pe noi sau pozându-ne cu telefonul. Când se plictiseşte, pleacă în sufragerie şi se uită la desene până se face 7,30 şi ne trezim şi

Buongiorno, Principessa!

Am întâlnit privirea lui prin fereastra unui hotel. Mi-am ţinut respiraţia şi am fotografiat. E un băieţel adevărat? Da, tăietura abia vindecată de pe fruntea lui mă asigură că e un băieţel obişnuit. Dar mă uit la ochii lui şi aproape că nu mai ştiu câţi ani am şi în

Moş Nicolae se întoarce

M-am născut la sfârşitul anului ’79. Probabil că dispăruseră deja jucăriile iar dulciurile erau doar câteva, cele pe care ni le amintim mulţi dintre noi – ciocolăţele chinezeşti în poleială aurie, bomboane cubaneze. Moş Nicolae nu avea multe de adus. Dar în casă mirosea a prăjituri tot timpul iar noi

Scroll to Top

Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor.