Eram încă la început, aveam o părere cam proastă despre nunți în general și una și mai proastă despre fotografia de nuntă. Dar ne plăcea mult să fotografiem – atât de mult încât, cu inima strânsă, am acceptat să fotografiem nunți și botezuri. Chiar în perioada aceea de început, am
→
Cu nunțile am încheiat deocamdată. Sigur, rămân botezurile, ședințele foto de familie și cele business, dar, când se termină nunțile, parcă se termină furtuna. A mai trecut un an de fotografie și de de-toate. Dacă aleg să mă uit doar la fotografie, a fost fantastic. E al 14-lea an mai
→
Vântul aduce miros de tei în casă. Se aude încetişor în boxe Paolo Conte cântând Via con me, un affogato sexy încearcă să mă trezească, un lagotto pufăie încet pe piciorul meu şi mă trage la somn. Muncesc mult şi dorm puţin, am tot felul de nelinişti şi sunt prinsă
→
După prima parte, trebuie să vină și a doua, nu? Cea în care am plecat toți spre o insulă cu pini, mare, spa, iar în miezul verii fiind, cu apusuri lungi și nopți scurte. Și vulpițe – se pare că se înțeleg bine cu suedezii. Eram o mână de oameni
→
O poveste în două părți – asta chiar este odată ca niciodată pe Cromatica. A doua parte a poveștii este despre o nuntă și o insulă, ambele micuțe, dar foarte potrivite pentru a sărbători o dragoste mare. Și e așa de frumoasă partea asta a doua încât copilul bâzdâcos din
→
Din fericire, până și o pandemie are câteva efecte bune. De exemplu, a făcut nunțile să fie mai frumoase. (Sigur, nu chiar pe toate, uneori nimeni și nimic nu poate salva o nuntă). Și nu mă refer acum la orele firești la care au ajuns, în sfârșit, să se termine,
→
Știi genul de zi, cum au tot fost în ultimele veri, în care într-un loc plouă cu găleata, la o aruncătură de băț mai încolo e soare, apoi pare că vine potopul, după care vezi cel mai senin cer, bei un pahar cu apă și, când te uiți iar în
→
E ianuarie și am timp să privesc puțin în urmă, la fotografiile de anul trecut. Cât de multe sunt! Am avut mai multe evenimente în weekenduri decât am fi crezut că se poate, plus un număr record pentru noi de fotografii din zona de business (lansări, portrete, produse, locuri etc.).
→
Doi iubitori de câini, Robert și cu mine, au devenit, împreună cu Andrei, trei iubitori de câini. Și unde sunt trei iubitori de câini într-o casă, trebuie să fie și un câine, nu? Eh, poate nu, dar acum avem un cățel al nostru – după atâția ani de îndrăgit cățeii
→
Andrei are acum 13 ani. Scriu asta încercând să mă conving pe mine că așa este și să mă obișnuiesc cu cifra asta. Fotografiile sunt din 2020 – când avea 12, încă nu era așa de înalt, nu avea părul așa de lung, nu avea încălțări așa de mari, nu
→