Când stai în București, Satu Mare pare foarte departe. Dar am avut un sentiment foarte bun legat de această nuntă și am decis să fie printre acele câteva evenimente din an pentru care ne deplasăm în locuri mai greu de ajuns. Ne-am amuzat gândindu-ne că, în planurile noastre, intra cumva la capitolul „nunți în străinătate” – ceea nu e total absurd, pentru că sunt țări în care ajungem mai repede. Dar ne-a dat curaj și ideea că puteam face o oprire la Alma Vii, unde chiar să ne odihnim, ceea ce deja schimba mult perspectiva asupra drumului.
Ca întotdeauna în cazul nostru – sau poate toți pățim așa? – oricât am încerca să avem un program echilibrat, multe lucruri importante tind să se concentreze în aceeași perioadă și ajungem, din când în când, să simțim că ne iese fum pe urechi. Cam așa a fost și în săptămânile în care, printre multe alte drumuri, evenimente, lucruri de făcut cu băiatul nostru și altele de făcut la AlmaCalma, aveam de fotografiat această nuntă.
Am ajuns, pentru prima dată, în Satu Mare. Dacă nu ați fost, vă spun eu că este frumos și curat, cu spații verzi mult mai bine gândite și îngrijite decât în alte orașe de pe la noi, cu clădiri interesante și cu locuri unde se mănâncă bine. Dar și foarte gol. Cel puțin așa ni s-a părut nouă, mai ales seara, când rar vedeai câte o lumină aprinsă într-o casă, iar pe străzi nu era țipenie de om. Cineva ne-a spus că se animează puțin când se întorc studenții din Cluj și din străinătate.
Sentimentul bun pe care l-am avut la început, când am vorbit prima oară cu Adina și Robert, a crescut imediat ce am ajuns față în față. Ca fotograf, știi când ești exact unde trebuie, iar asta îți face foarte bine. (Da, se mai întâmplă și să simți că nu prea ești unde trebuie, și atunci te adaptezi, reziști, muncești din greu, te autosugestionezi cum poți, găsești inspirație în ceva, faci tot ce ține de tine să fii la nivelul așteptărilor, dar cert este că duci o luptă grea cu tine). În cazul fericit în care se întâmplă să fii unde trebuie, ești ca peștele în apă. Toate se aliniază – sau, mai degrabă, tu te aliniezi cu toate. Fotografiezi pentru cineva, dar fotografiezi și pentru tine.
Iată deci imagini de la o nuntă pe care am fotografiat-o cu multă bucurie (altfel nici nu vi le arătam 😊). A început în Satu Mare, cu pregătiri, și a continuat la Beltiug, într-o zonă splendidă, nu departe de oraș, cu podgorii cât vezi cu ochii, vinuri bune și oameni calzi. Este un loc în care ne-am propus să revenim pentru o vacanță – ceea ce vă recomandăm și vouă, cu sau fără oprire de câteva zile la Alma Vii 😉, vedeți voi cum vă este mai ușor.
Sper ca imaginile să facă dreptate aceste nunți atât de elegante și de vesele în același timp, cu o atmosferă incredibil de relaxată și de caldă. Și locul, și muzica, și mâncarea, și ritmul au contat, dar mai ales oamenii și bunul gust care s-a simțit în toate, generozitatea cu care au făcut ca ziua lor să fie o zi de reală bucurie pentru toți invitații.


















































































































PS: De fapt, o mărturisire. Când noi doi eram la Satu Mare, băiatul nostru era în București și participa la o competiție. Așa s-au potrivit lucrurile, era deja stabilit că vom fotografia nunta când am aflat de competiție. Este mare și isteț Andrei al nostru, se descurcă singur fără probleme. Dar pentru noi este (și va fi mereu) și un Andrei mic, alături de care vrem să fim cât mai mult. Ne-a sunat în timpul nunții și ne-a spus că luase premiul întâi la acea competiție. Iar noi nu știam cum să ne mai ascundem lacrimile de bucurie. Sigur că am fi vrut să fim lângă el, să ne uităm în ochii lui, să îl îmbrățișăm. Eram noi exact unde ar fi trebuit să fim? După multă gândire și sentimente amestecate, am înțeles că da. Pentru că noi trei suntem, indiferent de situație, o echipă. Uneori ne susținem de aproape, alteori de departe. Robert și cu mine vom fi întotdeauna în echipa lui Andrei, uneori muncind cine știe pe unde, alteori îmbrățișându-l. La finala din Singapore a competiției, l-am îmbrățișat.