Când stai în București, Satu Mare pare foarte departe. Dar am avut un sentiment foarte bun legat de această nuntă și am decis să fie printre acele câteva evenimente din an pentru care ne deplasăm în locuri mai greu de ajuns. Ne-am amuzat gândindu-ne că, în planurile noastre, intra cumva
→
De Transilvania nu ne leagă doar AlmaCalma, căsuța noastră săsească din Alma Vii. În Transilvania avem oameni și locuri dragi, avem muncă, avem voluntariat, avem planuri cât pentru 1000 de ani. Învățăm să trăim un pic altfel, să avem un ritm mai lent, să respirăm mai adânc, să simțim natura.
→
M-am întâlnit de curând cu cineva și, din una în alta, am ajuns să discutăm despre cum să te descurci cu o mică afacere în lumea asta în care aproape toată lumea pare să posteze continuu, de cele mai multe ori lucruri fără sens, și asta se transformă în mii
→
Cum poate știți, avem o căsuță săsească într-o minune de sat din mijlocul țării. Alma Vii se numește satul și nu ajungi în el când ai drum spre altundeva, ci când este chiar locul unde vrei să ajungi. În 2018, când ne-am îndrăgostit noi de căsuță și de sat, pentru
→
Ne place mult să fotografiem în Transilvania, cum ar putea să nu ne placă? Mergem acasă, la AlmaCalma, ne liniștim și ne odihnim, ne regăsim inspirația. Apoi fotografiem. Iar ce avem de fotografiat e încă și mai frumos decât preludiul acesta în care ne reîncărcăm cu energie bună. Pe Andreea
→
Era iarnă când ne-am văzut prima dată, îmi amintesc că ningea. Am fost la ei acasă și eram cam stresați pentru că nu știam la ce să ne așteptăm, nu aveam nici cea mai vagă idee în ce spațiu și în ce lumină aveam să lucrăm. Am cunoscut o familie
→
Sunt ani și ani. Unii sunt mai cu moț decât alții. Anul în care Andrei, băiatul nostru, a fost în clasa a opta și în care AlmaCalma, căsuța noastră din Alma Vii, a fost în lucru, a fost sigur unul cu moț. Evident, sunt lucruri incomparabil mai importante și mai
→
Azi vreau să vă arăt ceva puțin altfel – ceva cu înălțimi liniștite, miros de iarbă, nori grăbiți și doi oameni care ne sunt foarte dragi. Cu Andreea și Mădălin am urca pe orice munte, cu tot cu ghiozdanele noastre negre. Ceea ce nu e puțin lucru, pentru că noi suntem niște sălbatici care cu puțini oameni și-ar dori să meargă pe munte, iar numitele ghiozdane negre sunt grele rău :).
→