Cu ani în urmă, fratele tatălui meu, pe care l-am cunoscut prea puţin, îmi arăta fotografii vechi de un secol cu diverse rude. După mulţi ani în care nu ne văzusem aproape deloc, un eveniment nefericit ne-a adus în faţa acelui perete plin de fotografii. Ne doream să spunem ceva, să acoperim golul anilor în care nu ne-am spus nimic. Peretele a devenit legătura dintre noi. A început să povestească despre fiecare, din ce în ce mai însufleţit. Un unchi al lui apare în fotografii de când era copil şi până pleacă pe front; apoi nu a mai ştiut nimeni ceva de el. Nişte doamne par desprinse din filmele lui Chaplin. Bunica mea are guleraş de elevă şi părul împletit într-o imagine, în alta poartă pălărie şi se plimbă cu o prietenă – probabil la Şosea. Ascultam şi îmi doream să ţin minte, presimţind parcă faptul că nu este un început discuţia aceea şi tot ce se întâmpla, ci mai degrabă un moment unic, de care aveam să mă agăţ de fiecare dată când voiam să îmi amintesc de fratele tatălui. Deşi el tocmai pierduse un părinte, vedeam în ochii lui că se bucură să îmi vorbească, iar eu mă bucuram să îl ascult. În sfârşit, ne simţeam cumva legaţi – un câştig neaşteptat, venit într-o zi aparent nepotrivită, dar ultima în care se mai putea întâmpla acest lucru.
Cred că tot atunci am descoperit şi alte fotografii, păstrate într-un album vechi şi nu prea bine conservat. Când părinţii şi fratele lui nu au mai fost, tata a adus albumul acasă. Din familia lui mai rămăseseră nişte sentimente şi un album. Aşa am crezut atunci. Acum ştiu că am rămas noi, nepoatele şi strănepoţii lor, care îi revedem în album şi aşa reuşim să umplem nişte goluri vechi. Legătura dintre noi, peste ani, sunt fotografiile făcute de-a lungul unui secol.
Nu pot să nu mă întreb, cu emoţie, care va fi destinul unei fotografii care pleacă din mâinile noastre. În prima zi este o mică bucurie pentru o mână de oameni sau una dintre milioanele de imagini postate pe FB. În următorii câţiva ani este aproape uitată. Dar în ce casă va fi peste un secol? Cine va simţi că în fotografia aceea este o parte din sine, din oamenii pe care poate nu a apucat să-i cunoască şi să-i iubească?
Andreea şi Dan, cred că Sofia sau poate alt copil minunat care va apărea în familia voastră va fi foarte mândru de voi cândva, când va privi fotografiile acestea în care sunteţi atât de tineri, de frumoşi şi de îndrăgostiţi.
