Ana & Cristi {Nuntă la Salon du Mariage}

Încă un an de fotografie. Multe vise (unele îndeplinite, altele încă nu) în prea puține ore de somn. Și totuși, fiecare an de fotografie a fost mai bun decât precedentul, cum era să ne oprim? E curiozitate, e adrenalină, e ceva ce ne-a intrat în sânge, nici nu știu, dar nu ne lasă să ne desprindem.

De nimic nu se poate bucura un om dacă nu are cu cine să își împartă bucuria. Sau nu un om ca mine, în orice caz. Fotografiile sunt o bucurie pentru mine și nimic nu îmi doresc mai mult de la ele decât să fie o bucurie și pentru cei care le primesc. Iar apoi să mă bucur încă o dată de ele, împreună cu voi. Dacă zilele ar fi fost mult mai lungi, v-aș fi putut arăta până acum ce fotografii am mai făcut și ce gânduri le-au însoțit. Dar încă nu e târziu și sper să aveți ceai, cafea, muzică, stare, perne pufoase și orice vă trebuie ca să savurăm împreună ce urmează să vă arăt.  

Trăim prea puțin să ne lăsăm plictisiți de oameni, locuri, joburi. De când îmi sună asta în minte, cred că am învățat să mă feresc de așa ceva. Cu locurile mai am probleme, dar în rest parcă e bine. Nu știu cum facem, dar de cele mai multe ori, în lumea asta încrâncenată și gri, noi întâlnim oameni veseli, prezenți, atenți, oameni care au ce spune și care ne inspiră. Cu Ana cred că aș putea vorbi ore nenumărate, fără să simt cum trece timpul. Iar Cristi îmi amintește de o reclamă la parfum. O vedeam cândva zilnic, într-o vitrină de pe Magheru, când terminam cursurile la Limbi Străine: The gentleman is back. Pe vechiul bulevard, tipul din afiș părea de multe ori să fie singurul gentleman, așa că îl salutam în gând și speram să nu dispară specia. Nu a dispărut. E o reală bucurie să văd, când și când, că the gentleman is really back.