Sabina & Teo {Nuntă la Hotel Novotel}

Au trecut niște ani de când fotografiem. Mă întreba cineva ce s-a schimbat pentru noi de la un an la altul, ce am învățat. Cred că un fotograf învață să vadă. Continuu. Tot mai repede, uneori chiar înainte ca imaginea să se formeze cu adevărat. Nu e chiar ceva conștient. O parte tăcută a minții face asta fără oprire. Înțelege tot mai rapid gesturi, emoții, forme, culori, simboluri, lucruri care dispar într-o clipă dar care, pentru o fracțiune de secundă, se aliniază (aproape) perfect și împreună capătă o armonie. Mintea se antrenează pentru secunda aceea, o așteaptă și o anticipează.

Sunt mașini și drumuri care ne ademenesc cumva să mergem cu o viteză mai mare decât de obicei. Dar există și oameni care au același efect asupra noastră. Sabina și Teo au fost în ziua nunții (și probabil în toate zilele lor) într-o viteză neobișnuită. Nu se grăbeau, pur și simplu așa era ritmul lor. Și deși noi lucrăm repede și în orice condiții, am simțit atunci că trebuie să ne mișcăm altfel. Am vrut să ținem ritmul cu ei, nu să îi încetinim. S-a înălțat ușor un val de adrenalină, ca și când am fi apăsat pedala de accelerație pe o șosea pustie, impecabilă, într-o mașină care abia așteaptă să străpungă aerul. Secundele s-au strâns ca niște figurine origami și alinierea armonioasă a lucrurilor a devenit greu de perceput. Dar ce senzație! Ei, orașul, noi – toți într-o fugă. Într-un final, ne-am simțit ca atunci când ne-am dat jos din Aerosmith Rock ‘n’ Roller Coaster, la Disneyland. Tremuram puțin, dar voiam să o luăm de la capăt.