M-am născut la sfârşitul anului ’79. Probabil că dispăruseră deja jucăriile iar dulciurile erau doar câteva, cele pe care ni le amintim mulţi dintre noi – ciocolăţele chinezeşti în poleială aurie, bomboane cubaneze. Moş Nicolae nu avea multe de adus. Dar în casă mirosea a prăjituri tot timpul iar noi
→
Ei sunt prietenii noştri. Iniţial, Vlad şi Robert erau vecini. Vlad, cu câţiva ani mai mare şi cu gusturi muzicale impecabile, îi împrumuta lui Robert „muzică adevărată”. Şi trebuie să vă spun ce a însemnat asta pentru noi. Eu eram încă departe de muzica lor, deşi Robert îmi era coleg.
→
Nu ştii niciodată ce ajungi să simţi când participi la un moment important din viaţa unei familii. Botezul Nataliei a fost cu adevărat aparte. Atmosfera în biserică a fost atât de caldă şi de prietenoasă încât fiecare participant părea să fie acasă, în familie. Sentimentul acesta de acasă în biserică
→
Botezul Smarandei – cu un pic de plâns la biserică, dar şi cu somn, dans, ursitoare şi tot ce i se mai întâmplă unui bebe fericit într-o zi aşa de plină.
→
Acum 13 ani ne lăudam cu ultima traznaie comisă, acum ne lăudăm cu copiii noştri. Cum s-au transformat adolescenţii de atunci in părinţii de acum? Cum se vor transforma Rareş (în fotografiile de mai jos), Andrei al nostru, Carina si toţi ceilalţi copii ai colegilor noştri în adolescenţi plictisiţi sau
→
L-am văzut pe Tudor o singură dată înainte de botez şi am ştiut că avem noroc să îl fotografiem. Ce-ţi poţi dori mai mult?
→
Ninsoare, emoţii şi un băieţel de poveste: Mihai. Cuminte şi dulce, şi-a lăsat prietenii ceva mai mari să se joace şi ne-a aruncat din când în când zâmbete cuceritoare.
→
La nunta lui Beatrice și a lui Bogdan, spre dimineață, îmi spune Cătălin: „Acum să te văd ce o să scrii pe blog”. Pe Cătălin îl știți, este soțul Andrei – fotografiile de la nunta lor sunt aici, pe blog. Prietenos și discret mă încuraja deja de câteva ore să
→
Îmi place că mulţi dintre prietenii noştri au acum copii. Putem să vorbim despre ei ore întregi fără să ne plictisim, avem un program asemănător, cam aceleaşi distracţii şi probleme. Dar cel mai mult îmi place să văd (sau să-mi imaginez) că şi copiii noştri s-ar putea să devină buni
→
Originali și plini de viață, Camelia și Costin nu puteau avea o nuntă oarecare. Au avut idei, au avut chef și a ieșit foarte bine, în cel mai simplu și firesc mod posibil. Stând însă aproape de ei, am văzut și emoții, și griji, și, mai ales, o delicatețe uimitoare
→