Când stai în București, Satu Mare pare foarte departe. Dar am avut un sentiment foarte bun legat de această nuntă și am decis să fie printre acele câteva evenimente din an pentru care ne deplasăm în locuri mai greu de ajuns. Ne-am amuzat gândindu-ne că, în planurile noastre, intra cumva
→
Despre ce nu vorbesc Nu despre fotografii e vorba.Ci despre ceea ce se întâmplă între ele — între cadre, între oameni, între respirații.Despre liniștea de după un sărut, care trezește o amintire într-un moment nepotrivit. Despre o privire, care spune mai mult decât este treaba ta să înțelegi. Despre mine,
→
Despre timp, memorie și fotografie Abia recent l-am descoperit pe Gheorghi Gospodinov. Și, așa cum fac și cu muzica, unde orice descoperire care mă bucură se transformă pentru o vreme într-o mică obsesie, am citit tot ce am găsit scris de el. Mi-a plăcut Refugiul timpului, la care mă tot
→
Am plantat un ginkgo biloba — un cadou de la prietenele mele.Când l-a adus curierul, nu era mai estetic și nu părea mai viu decât o coadă de mătură. După câteva săptămâni, l-am declarat „mort” și am comandat altceva să pun în loc. Dar n-am avut timp să-l scot din
→
Mă plimbam prin Cișmigiu cu Lulu, fetița noastră lagotto romagnolo. Niciuna dintre noi nu e friguroasă și nu se satură de zăpadă vreodată, așa că eram mulțumite. Îi mai ziceam una-alta, ne priveam drăgăstos. Ce-i drept, până să ajungem în parc, întâlniserăm și oameni care ne cam speriaseră, iar eu
→
Cum poate știți, avem o căsuță săsească într-o minune de sat din mijlocul țării. Alma Vii se numește satul și nu ajungi în el când ai drum spre altundeva, ci când este chiar locul unde vrei să ajungi. În 2018, când ne-am îndrăgostit noi de căsuță și de sat, pentru
→
Are 16 ani. Stau într-o sală de așteptare, se întârzie și aproape că mă bucur, pentru că am timp să înțeleg. Tot aud gândul ăsta – când uimit, când vesel, când speriat, când recunoscător… Cum să aibă el 16 ani? Îmi amintesc așa bine când am ieșit pe poarta maternității,
→
Ne place mult să fotografiem în Transilvania, cum ar putea să nu ne placă? Mergem acasă, la AlmaCalma, ne liniștim și ne odihnim, ne regăsim inspirația. Apoi fotografiem. Iar ce avem de fotografiat e încă și mai frumos decât preludiul acesta în care ne reîncărcăm cu energie bună. Pe Andreea
→
Am știut imediat că vom ține minte această nuntă. A fost chiar altfel, în cel mai bun sens. Muzică veselă cubaneză și muzică bună de toate felurile, sute de cocori din hârtie făcuți chiar de mireasă și de mire, o atmosferă ca de vacanță (nu este fantastic să poți realiza
→
Era iarnă când ne-am văzut prima dată, îmi amintesc că ningea. Am fost la ei acasă și eram cam stresați pentru că nu știam la ce să ne așteptăm, nu aveam nici cea mai vagă idee în ce spațiu și în ce lumină aveam să lucrăm. Am cunoscut o familie
→