Corina & Marian {Nuntă la Residence La Conac}

Ne-am întâlnit anul trecut cu Corina şi cu Marian fără să avem idee ce ne aşteaptă. Am început să discutăm şi ne-au spus că tema nunţii va fi Alice in Wonderland. Aveau un plan de nuntă mult mai complex decât orice mai auzisem până atunci. Îi ascultam aparent liniştiţi (şi în sinea mea ţipam: Curiouser and curiouser!). Ni l-au prezentat foarte serioşi şi citeam în privirile lor: My dear, here we must run as fast as we can, just to stay in place. And if you wish to go anywhere you must run twice as fast as that.

Părea grav. Cum de ne aleseseră pe noi? How do you know I’m mad? said Alice. You must be, said the Cat, or you wouldn’t have come here. Cum de se nimerise tocmai Alice, cu care începusem o relaţie de dragoste şi ură încă din copilărie? În urmă cu ceva timp era tema mea de doctorat, nu o temă de nuntă. Mai ciudat este că tot vorbind cu ei ne-am pierdut minţile suficient cât să credem că într-adevăr noi suntem cei mai potriviţi să facem asta – sometimes I’ve believed as many as six impossible things before breakfast! Aşa că ne-am băgat (down went Alice after it, never once considering how in the world she was to get out again).

A trecut anul, a venit ziua. All in the golden afternoon / Full leisurely we glide.

“Either it brings tears to their eyes, or else -“
“Or else what?” said Alice, for the Knight had made a sudden pause.
“Or else it doesn’t, you know.”