După prima parte, trebuie să vină și a doua, nu? Cea în care am plecat toți spre o insulă cu pini, mare, spa, iar în miezul verii fiind, cu apusuri lungi și nopți scurte. Și vulpițe – se pare că se înțeleg bine cu suedezii.
Eram o mână de oameni din toată lumea, alături de Mădălina și Rikard. Pregătirile pentru nuntă au constat în ore de înot, plajă, prosecco și zâmbete. Iar nunțile suedeze sunt, se pare, exact cum mă așteptam: effortlessly elegant, totul cu bun gust și cu măsură, autentic și natural. Deci se poate – de ce nu o fi mereu așa? Sigur, o nuntă are energia, stilul și starea cuplului sărbătorit. Așa că, mai mult decât orice, a fost o nuntă emoționantă, caldă și veselă.
Mădălina și Rikard chiar sunt o combinație magică, Suedia e și mai frumoasă decât credeam, iar cu Maria și cu Florin – să tot lucrezi și să te tot distrezi. Inutil să vă spun că a fost puțin cam dificilă întoarcerea la peisajul, ritmul, atmosfera din București – pe care îl iubesc, dar uneori chiar trebuie să îl părăsesc. De când încă nici nu plecasem din Stockholm și până acum, experiența asta mi-a trezit un “mai vreau” în minte – când șoptit, civilizat, rezonabil, când ca un țipăt ascuțit de copil în tantrum. Oare alte anotimpuri cum or fi acolo? Cred că trebuie să verificăm :).